Psihologie Urbană

  „Cum să ne dezvoltăm și să fim fericiți în cuplu”, de Felicitas Römer Sunteți curioși să aflați rețeta pe care psihologii o propun pentru obținerea fericirii în cuplu? Vreți să știți cum să transformați relația în sursa dumneavoastră de siguranță și totodată de vitalitate? Cartea „Cum să ne dezvoltăm și să fim fericiți în cuplu”, apărută la Editura Trei, prezintă soluțiile concrete și bazate pe rezultatele unor cercetări recente, ale autoarei Felicitas Römer, specialistă în psihoterapia sistemică de cuplu și de familie, cu privire la creșterea sentimentului de fericire în cuplu. Bagajul personal Într-o ceartă, fiecare partener „pune pe masă” propriul istoric. Viața noastră emoțională începe încă din perioada prenatală și se dezvoltă treptat, odată cu crearea atașamentului, apoi cu primele experiențe legate de autonomie. Felul în care părinții ne privesc, rolul pe care îl avem în familie, așteptările pe care persoanele apropiate și le stabilesc în privința noastră, experie...

  „Mamă, nu te mai răsti la mine” , de Jeannine Mik, Sandra Teml-Jetter „Cartea aceasta spune răspicat: Trageți învățăminte din paginile mele! Conține numeroase îndemnuri, exemple, idei și exerciții care așteaptă să fie consultate de voi și, pe alocuri, completate prin propriile voastre experiențe materne. Ne-am bucura să știm că v-a devenit o însoțitoare credincioasă în materie de parenting.” Autoarele pun preț pe valoarea momentului prezent și vin în întâmpinarea părinților cu resursele necesare pentru a răspunde cu tandrețe copiilor, chiar și în momentele în care aceștia calcă pe butoanele care obișnuiau să producă furia.  Părinții au rolul unui lider, care prin propriul comportament oferă un exemplu, iar din acest motiv, numai dacă ei sunt bine, copiii vor învăța să fie bine. A oferi indicații nu este suficient: părintele conștient se așază astfel încât privirea lui și a copilului să fie la același nivel, admite întreaga gamă de emoții și învață să și le gestioneze – iar c...

Motivul pentru care este de ajutor să vedem cum se manifestă o mamă narcisică este acela că înțelegând-o, fiica acesteia se va putea vindeca. Odată ce va înțelege că percepția asupra propriei persoane este numai o reflexie a modului în care mama sa o privea, va putea începe să își caute propria imagine în oglindă. Fiicele mamelor narcisice devin perfecționiste sau autosabotare. În ciuda faptului că problemele interioare sunt aceleași (lipsa de încredere, dificultatea de a lua decizii, dependențe), se manifestă diferit. Perfecționista merge pe principiul: Fac deci exist . Sunt apreciată pentru ceea ce fac, nu pentru ceea ce sunt. Din teama de a nu fi „ca mama”, perfecționistele nu acceptă să fie lăudate și nu știu să primească un compliment. Autosabotoarea ( subperformantă)   are un stil de viață autodistructiv, trăiește în renunțare și are dependențe, cu scopul de a anestezia durerea. De obicei, autosabotoarele sunt cele care rămân singure sau caută un surogat de îngrijire (...

Există mai multe tipuri de cupluri în care unul dintre parteneri este narcisic. În situația clasică, el este dominant, iar ea este subordonată. Un alt caz se ascunde în expresia „în spatele fiecărui bărbat de succes, stă o femeie puternică”, unde partenera narcisică își împinge bărbatul de la spate. O formă rară este relația dintre un narcisic și un partener matur. Acest lucru nu este întâlnit frecvent pentru că o persoană cu o stimă de sine sănătoasă nu și-ar găsi locul în acest context. Cea mai grea de dizolvat formă a unui cuplu narcisic este coeziunea oral-narcisică, pentru că victima este atât de mândră de partenerul său încât își întărește propriul Eu prin grandoarea narcisicului. În articolul anterior am prezentat caracteristicile persoanelor cu tulburare de personalitate narcisică și am observat diferența dintre sănătate și patologie. Odată ce imaginea narcisicului devine clară, apare o întrebare firească: de ce unii oameni devin victime, pe când alții își văd de calea lor? ...

Securizant, anxios sau evitant? Majoritatea problemelor din cadrul relațiilor sunt legate reacții inadecvate și răspunsuri greșite. Teoria atașamentului a fost fondată începând cu anii `50 de John Bowbly și demonstrează că suntem programați să acționăm într-o anumită manieră, aceasta fiind determinată de comportamentul pe care l-a avut principala figură de atașament din viață noastră (o vom numi mamă).     Cele trei stiluri de atașament sunt securizant, anxios, evitant și sunt valabile strict în RELAȚIILE DE CUPLU, nu și în alte contexte sociale. SECURIZANT Acesta este primul tip de atașament și cel mai sănătos. O persoană securizantă devine un model pentru toate celelalte, deoarece este echilibrată, implicată și totodată independentă. Mamele disponibile și atente la nevoile copilului îl vor face pe acesta să fie securizant în relațiile pe care urmează să le aibă. O mamă de încredere crește un copil de încre...

Tu vrei să fii fericit? Daca da, nu ezita să faci schimbările potrivite care îți vor înfrumuseța fiecare zi. Bucură-te de momentul prezent și fii atent la ceea ce vezi, simți, auzi sau guști, ACUM. Ești la masaj? Ești în vacanță? Te uiți la un film? Bucură-te de ceea ce faci, nu te gândi la ce ai de făcut după.  Fii prezent aici și acum. Dă-ți voie din când în când, să faci ceva  neimportant , dar care te relaxează. Nu uita că atunci când telefonul este descărcat, nu mai poți face absolut nimic cu el. Nu se încarcă de la soare, ci doar sursa potrivită de energie îl poate readuce la viață. Așa suntem și noi, oamenii. Odihnește-te corespunzător. Fă pauze de la rețelele de socializare. Împărtășește cu cineva experiențele tale plăcute. Fă o listă în care să enumeri lucrurile pentru care ești recunoscător. Plimbă-te și petrece mai mult timp în natură. Oferă-ți măcar 10 minute pe zi în care să citești ceva ce îți place și te interesează, nu ceva ce  trebuie. F...