Treceți la conținutul principal

Ce fel de persoane devin victimele narcisicilor? Cum poate fi ruptă dependența afectivă?

Există mai multe tipuri de cupluri în care unul dintre parteneri este narcisic. În situația clasică, el este dominant, iar ea este subordonată. Un alt caz se ascunde în expresia „în spatele fiecărui bărbat de succes, stă o femeie puternică”, unde partenera narcisică își împinge bărbatul de la spate. O formă rară este relația dintre un narcisic și un partener matur. Acest lucru nu este întâlnit frecvent pentru că o persoană cu o stimă de sine sănătoasă nu și-ar găsi locul în acest context. Cea mai grea de dizolvat formă a unui cuplu narcisic este coeziunea oral-narcisică, pentru că victima este atât de mândră de partenerul său încât își întărește propriul Eu prin grandoarea narcisicului.

În articolul anterior am prezentat caracteristicile persoanelor cu tulburare de personalitate narcisică și am observat diferența dintre sănătate și patologie. Odată ce imaginea narcisicului devine clară, apare o întrebare firească: de ce unii oameni devin victime, pe când alții își văd de calea lor?

Întrucât numărul bărbaților care suferă de tulburarea de personalitate narcisică este mai mare, ne vom raporta în continuare la victimă ca fiind de sex feminin, dar acest lucru nu înseamnă că rolurile nu se pot inversa.

Partenera ideală pentru un narcisic este hiperempatică și are stima de sine foarte scăzută. Întrucât trăiește un sentiment adânc de autoculpabilizare îi este foarte ușor să dea vina pe sine pentru toate greșelile și reacțiile neadecvate ale partenerului. Pe parcursul relației, cei doi trăiesc sentimente extreme și opuse: fericire nemărginită și tristețe ucigătoare. Știind că există și momente de bucurie intensă, desprinderea de narcisic devine foarte dificilă.

Relația de iubire cu un narcisic este una patologică!

Jocul dintr-o relație de cuplu narcisică poate fi reprezentat foarte bine cu ajutorul triunghiului dramatic Karpman.

 



 De cele mai multe ori, bărbatul narcisic apare într-un moment de cumpănă din viața viitoarei partenere și joacă rolul unui salvator, lăsându-i impresia că este exact ceea ce ea își dorește. Femeia, a cărei stimă de sine este puternic zdruncinată, devine victima ideală. Treptat, narcisicul își arată adevăratul caracter, începe, ca un adevărat persecutor, să își domine și să își critice partenera, iar aceasta simte nevoia să îl salveze și speră că va reuși într-o bună zi „să îl schimbe”. Pe măsură ce simte că este demascat, persecutorul pune presiune tot mai mare asupra partenerei, o domină, iar aceasta renunță la ipostaza de salvator, aderă la concepțiile lui, își neagă propria personalitate și devine victimă.

Întrucât relația narcisică este dinamică și sentimentele oscilează între cele două extreme (fericire absolută și supărare profundă) și rolurile pot avea caracter tranzitoriu.

Timpul trece în favoarea narcisicului, care își face planuri și împotriva victimei, care epuizează. Astfel, multe partenere aflate în cumpănă apelează la terapie. Geneviève Schmit, psiholog, le adresează femeilor aflate în această situație trei întrebări, care le ajută să depășească incertitudinea cu privire la alegerea corectă:

Te simți prețuită în compania lui? 

Te simți în siguranță atât fizic, cât și emoțional? 

Te poți vedea în viitor alături de el, liniștită, ținând cont de faptul că nu se va schimba niciodată?

Ca în orice altă adicție, victimei îi este foarte greu să rupă legătura cu elementul nociv, însă există anumiți pași pentru renunțarea la dependența afectivă.

În ciuda aparențelor, folosirea termenului „victimă” este foarte utilă, pentru că în expresia „a fi victimă”, există „a fi”.  Narcisicul își influențează prada astfel încât ea să aibă aceleași convingeri și dorințe precum ale lui. Astfel, simplul fapt că partenera își acceptă statutul de victimă o ajută să se disocieze de entitatea pe care o forma cu călăul. Scopul disocierii este eliberarea eului, iar acceptarea statutului de victimă este o etapă necesară, dar tranzitorie!

Pentru a putea relaționa cu un narcisic trebuie sa reflectăm la rolul nostru și să privim din culise, de la o distanță terapeutică!

Victima trebuie să se simtă responsabilă pentru cele întâmplate, dar să lase culpabilizarea la o parte, întrucât aceasta blochează puterea de acțiune.

Din poziția adultului responsabil, înțelegem că am evoluat într-un sistem care trebuie schimbat și  devenim conștienți atât de influența pe care am avut-o asupra trecutului nostru, cât și de cea pe care o avem asupra prezentului. Întrucât victimele narcisicilor tind către autoculpabilizare, ar fi indicat să nu uite de coresponsabilitate, ceea ce presupune să accepte faptul că numai o parte a responsabilității aparține lor.

Persoanele care decid să pună punct unei relații toxice au nevoie de familie, de prieteni sau de un psihoterapeut. Orice drum se parcurge pas cu pas. Dezorientarea și sentimentul de singurătate pot copleși victimele, dar cel mai important lucru pe care trebuie să îl țină minte în lupta cu narcisicul este că singura victorie pe care o pot avea în fața lui este obținerea libertății.

Pentru narcisic victima este redusă la statutul de obiect. Motivul pentru care, după despărțire, unele victime îi dau călăului porecle de obiect, este pentru că își doresc să îl reducă, la rândul lor, la acest statut.

În loc să vă întrebați de ce vi s-a dat sa trăiți această relație, adresați-vă o altă întrebare. Ce sens veți da acum existenței dumneavoastră grație acestei experiențe?

Pentru a evita efectele dăunătoare ale memoriei noastre selective, puteți scrie riguros într-un jurnal orice eveniment care are legătură cu relația narcisică. Astfel, puteți trece cu ușurință peste apariția unui moment în care vă întrebați dacă relația era cu adevărat dăunătoare.

Redobândiți sănătoasele bucurii ale vieții!




Articol realizat de Alessandra Gemeș

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Despre mine, Evenimente viitoare, Amintiri

     Despre mine      În anul 2022 am avut ocazia să organizez patru ediții ale cursului de (Auto)cunoaștere și dezvoltare personală . Acest lucru înseamnă cel puțin 40 de ore pe care le-am petrecut discutând despre emoții, în compania unor copii interesați (sau care au devenit interesați) de ceea ce înseamnă Binele - al nostru și al celorlalți. Acestor ore se adaugă timpul petrecut cu multă bucurie la atelierele despre valori, la cluburile de lectură și la sesiunile de consiliere individuală pentru familii și adulți.     Agenda pentru începutul anului următor este pregătită, iar înscrierile s-au deschis!      Am creat această pagină Web pentru a posta actualizările privind întâlnirile noastre, pe măsură ce sunt stabilite evenimente noi. Înscrierile se fac la adresa psihologie.urbană@gmail.com sau prin link-urile puse la dispoziție pe Facebook, la descrierea evenimentelor de pe pagina Psihologie Urbană.     Vă mulțumesc ...

Sensul vieții - Viktor Frankl

  Ce fel de căutare domină existența? Freud considera că viața este căutarea plăcerii, pe când Adler considera că este căutarea puterii. Viktor Frankl, părintele celei de-a treia școli vieneze de psihoterapie – logoterapia, a susținut că viață este căutarea sensului: sensul momentelor dificile, sensul muncii și sensul iubirii. Cartea sa,  Omul în căutarea sensului vieții , apărută la editura Vellant, este o adevărată comoară literară, care îmbină experiența sa din lagărele de concentrare naziste cu elemente de psihologie, care conduc la nașterea unui nou curent.  Ce este de făcut când omul nu vede la orizont motive suficiente pentru a trăi? Ce se întâmplă când lumea noastră interioară este cel mai aspru lagăr ? Fără a confunda principiul lui Frankl cu dependența de nefericire care predomină în societatea de astăzi, vă invit să privim mai presus de suferință. Ce se află dincolo de zidurile înalte între care ne desfășurăm activitățile de zi cu zi ? Există tr...

Cum recunoaștem tulburarea de personalitate narcisică?

Înainte de a vorbi despre caracteristicile persoanelor narcisice trebuie să facem o diferență între comportamentele narcisice adecvate și tulburarea de personalitate narcisică. Există câteva situații în care faptul că o persoană se consideră superioară nu reprezintă neapărat un semn de îngrijorare. Atunci când oamenii sunt la volan, tind să se considere cei mai abili șoferi și îi discreditează pe ceilalți participanți la trafic. Efectul consumului de substanțe este frecvent acela că persoana în cauză se simte atotputernică. De asemenea, supremația pe care o simt șefii este un sentiment firesc.  Toate aceste manifestări ale grandorii sunt comportamente narcisice, care numai completate și de alte elemente pot duce la o tulburare. Egoistul se gândește exclusiv la avantajul personal și deși observă nevoile celorlalți nu le consideră demne de atenție. Chiar și așa, un asemenea comportament nu indică neapărat o tulburare. Egocentrismul, în schimb, este cel care trage un semn de alarm...