Cum recunoaștem tulburarea de personalitate narcisică?

Înainte de a vorbi despre caracteristicile persoanelor narcisice trebuie să facem o diferență între comportamentele narcisice adecvate și tulburarea de personalitate narcisică.

Există câteva situații în care faptul că o persoană se consideră superioară nu reprezintă neapărat un semn de îngrijorare. Atunci când oamenii sunt la volan, tind să se considere cei mai abili șoferi și îi discreditează pe ceilalți participanți la trafic. Efectul consumului de substanțe este frecvent acela că persoana în cauză se simte atotputernică. De asemenea, supremația pe care o simt șefii este un sentiment firesc.  Toate aceste manifestări ale grandorii sunt comportamente narcisice, care numai completate și de alte elemente pot duce la o tulburare.

Egoistul se gândește exclusiv la avantajul personal și deși observă nevoile celorlalți nu le consideră demne de atenție. Chiar și așa, un asemenea comportament nu indică neapărat o tulburare. Egocentrismul, în schimb, este cel care trage un semn de alarmă. Egocentricul nu știe întotdeauna despre ce vorbește, dar știe că are dreptate. El nu face diferențe între eul său și realitatea externă. Dacă lui nu îi place un lucru, crede că nu îi place nimănui. Drept urmare, nu va spune „mie nu îmi place ciorba”, dar va spune „ciorba nu este bună”.

În ciuda aparențelor, stima de sine a narcisicilor este foarte scăzută. Nesiguranța pe care o resimt, îi determină să aibă reacții exagerate la ofense minore. Orice formă de critică, chiar daca este îndreptățită și obiectivă, îi zdruncină în profunzime, punându-și amprenta în memoria lor.

În copilărie, pentru a suporta umilința, narcisicul a omorât toate emoțiile. Astfel, odată ce a crescut, își manifestă compasiunea superficial, ca și când ar fi un act de caritate, un gest nobil. Această carență emoțională îl împiedică să ierte cu adevărat. Compasiunea autentică i se îndreaptă exclusiv către sine.

Cu toate că pare de multe ori șarmant, face donații și se comportă exemplar (fiind un actor excelent), există un element care îi oferă narcisicului un caracter urât: excluderea explicită a valorii celorlalți. Prin strivirea lor, se valorizează pe sine.

Dacă îl întâlniți într-un context social mai larg, veți putea observa talentele lui actoricești. Celui care îl admiră îi va livra în continuare material de admirație. Pe cel care pare supus îl va ține la distanță și îl va disprețui. Pe cel autonom îl va întâmpina cu antipatie, iar de cel critic va fugi.

În „Manualul de diagnostic și statistică al tulburărilor mentale” (DSM V) sunt enumerate cele 9 criterii pentru diagnosticarea tulburării de personalitate narcisice:

1.      Grandoare și autoimportanță (exagerează privind aptitudinile sale și se simte superior față de ceilalți).

2.      Preocupat de fantasme în care are un imens succes, putere, frumusețe și iubire ideală.

3.      Crede că este o persoană specială și unică și trebuie înțeles de către ceilalți, dorind să fie asociat cu funcții înalte sau statut social înalt.

4.      Cere admirație excesivă din partea celorlalți.

5.      Crede că i se cuvine orice și are așteptări nerealiste privind tratamentul din partea celorlalți.

6.      Exploatează relațiile cu cei din jur, încercând să profite de influența lor pentru beneficiul propriu.

7.      Lipsă de empatie, nu recunoaște sau nu identifică sentimentele și nevoile celorlalți.

8.      Invidios pe alte persoane, crezând că și cei din jur sunt invidioși pe el.

9.      Arată aroganță, comportamente și atitudini de înfumurare.

Diagnosticul este atribuit de cele mai multe ori persoanelor de gen masculin.

Pe lângă masca grandiosului, narcisicul se poate pune în ipostaze diverse, dar care au ca scop tot atragerea atenției. El poate fi umilul, adaptatul social, tiranul, parazitul, perfecționistul... Atunci când efortul de a îl evita nu a avut succes și îl întâlniți, fiți conștienți de propria valoare, nu intrați în conflicte, feriți-vă de șarmul lui și plecați cât mai repede.

Din păcate, numărul oamenilor care suferă de această tulburare crește semnificativ. Dacă în anul 1985, 1/7 studenți erau narcisici, acum este vorba de 1/4. 

Oamenii vor să fie „cool”, nu solidari sau atenți cu cei din jur. Pe lângă schimbarea reperelor valorice si a reprezentărilor morale, rețelele largi de socializare au avut ca impact dezvoltarea acestei tulburări. 

Nu este extraordinar sa fi mereu în centrul celor mai importante evenimente și relații, să poți oricând să aduci universul la tine și să deții o putere informațională infinită? Nu este un sentiment înălțător să poți  zbura deasupra norilor și, într-un interval de câteva secunde, să ajungi în țări îndepărtate?

Te întrebi cum să te ferești de un narcisic?

Învață să îl recunoști. Nu te supune fascinației lui. Păstrează-ți autonomia. Privește în spatele aparențelor și întreabă-te care este intenția lui adevărată. Folosește lauda cu măsura corectă. Vorbește despre narcisism la modul abstract cu narcisicul. Stabilește limite.