Psihologie Urbană

Cartea „Soluții-cheie pentru terapeuți”, semnată de Judith Belmont, este precum o trusă cu instrumente ușor de utilizat. Ideile practice vin în ajutorul oamenilor care doresc să-și gestioneze mai bine stresul, anxietatea,  depresia, furia, amânarea, conflictul, iertarea, stima de sine scăzută, regretul și rezistența la schimbare. Pentru fiecare dintre aceste teme este dedicat câte un capitol organizat astfel: introducere, ponturi de tratament (set de tehnici), metafore, idei terapeutice, fișe de lucru și resurse recomandate. Unele dintre cele mai surprinzătoare secțiuni ale cărții sunt cele în care sunt explicate metaforele utile pentru întărirea comportamente sănătoase. Astfel, un concept vast precum stresul și paleta de consecințe pe care le provoacă, poate să fie comparat cu o bandă de cauciuc: „Dacă banda este trasă prea tare, va plesni. Dacă este trasă prea puțin, rămâne moale și nefuncțională. Volumul corect de tensiune îi permite benzii să fie funcțională, fără să plesnea...

  „Cum să ne dezvoltăm și să fim fericiți în cuplu”, de Felicitas Römer Sunteți curioși să aflați rețeta pe care psihologii o propun pentru obținerea fericirii în cuplu? Vreți să știți cum să transformați relația în sursa dumneavoastră de siguranță și totodată de vitalitate? Cartea „Cum să ne dezvoltăm și să fim fericiți în cuplu”, apărută la Editura Trei, prezintă soluțiile concrete și bazate pe rezultatele unor cercetări recente, ale autoarei Felicitas Römer, specialistă în psihoterapia sistemică de cuplu și de familie, cu privire la creșterea sentimentului de fericire în cuplu. Bagajul personal Într-o ceartă, fiecare partener „pune pe masă” propriul istoric. Viața noastră emoțională începe încă din perioada prenatală și se dezvoltă treptat, odată cu crearea atașamentului, apoi cu primele experiențe legate de autonomie. Felul în care părinții ne privesc, rolul pe care îl avem în familie, așteptările pe care persoanele apropiate și le stabilesc în privința noastră, experie...

  Analiza tranzacțională este o metodă utilizată în psihoterapie și în psihologie organizațională, care a fost întemeiată de Eric Berne (1910-1970) și are la bază principii despre abandonarea scenariului infantil și dezvoltarea unei vieți afective adulte. Din această perspectivă, între vârsta de 6 și 11 ani, fiecare persoană se hotărăște ce fel de simțăminte se va strădui să trăiască. Până la acea vârstă, copilul a experimentat sentimente de furie, îndurerare, vinovăție, spaimă, inadecvare, îndreptățire, triumf și a observat cum reacționează cei din jurul lui. Familia a ignorat sau dezaprobat unele trăiri, pe când, pe altele le-a acceptat. Sentimentele acceptate sunt trăirea preferată a copilului și devin un reflex condiționat, care poate să persiste toată viața. În analiza tranzacțională, ele poartă denumirea de „cupoane”. Fiecare persoană poate detecta felul în care reacționează: „În familia mea, când apar probleme, ne simțim neîndreptățiți”, „În familia mea, când apar problem...

Există mai multe tipuri de cupluri în care unul dintre parteneri este narcisic. În situația clasică, el este dominant, iar ea este subordonată. Un alt caz se ascunde în expresia „în spatele fiecărui bărbat de succes, stă o femeie puternică”, unde partenera narcisică își împinge bărbatul de la spate. O formă rară este relația dintre un narcisic și un partener matur. Acest lucru nu este întâlnit frecvent pentru că o persoană cu o stimă de sine sănătoasă nu și-ar găsi locul în acest context. Cea mai grea de dizolvat formă a unui cuplu narcisic este coeziunea oral-narcisică, pentru că victima este atât de mândră de partenerul său încât își întărește propriul Eu prin grandoarea narcisicului. În articolul anterior am prezentat caracteristicile persoanelor cu tulburare de personalitate narcisică și am observat diferența dintre sănătate și patologie. Odată ce imaginea narcisicului devine clară, apare o întrebare firească: de ce unii oameni devin victime, pe când alții își văd de calea lor? ...

Interesant este că una dintre însușirile principale ale traumelor este aceea că oamenii susțin că nu au niciuna. Totuși, atunci când se familiarizează cu ceea ce înseamnă o traumă, unii decid să își confrunte viața pentru a se vindeca, iar prin perseverență, dorința lor se îndeplinește. Psihoterapeutul Cristina Levițchi descrie trauma ca fiind un cluster de trăiri puternice, profunde, dureroase, greu de suportat, care depășește posibilitățile personale de a îi face față . O traumă poate fi provocată de un accident, de moartea unei persoane dragi, de trăirea unei agresiuni sau de orice alt factor care perturbă cursul normal al vieții. În urma experimentării unei traume, intervine stresul acut, care dacă persistă mai mult de o lună, se transformă în stres post-traumatic (manifestat prin reexperimentarea evenimentului neplăcut prin imagini, sunete, senzații etc). În studiile sale pe veterani de război, psihiatrul Bessel Van Der Kolk, a descoperit că cea mai mare sursă de durere din ...