Psihologie Urbană

  „Cum să ne dezvoltăm și să fim fericiți în cuplu”, de Felicitas Römer Sunteți curioși să aflați rețeta pe care psihologii o propun pentru obținerea fericirii în cuplu? Vreți să știți cum să transformați relația în sursa dumneavoastră de siguranță și totodată de vitalitate? Cartea „Cum să ne dezvoltăm și să fim fericiți în cuplu”, apărută la Editura Trei, prezintă soluțiile concrete și bazate pe rezultatele unor cercetări recente, ale autoarei Felicitas Römer, specialistă în psihoterapia sistemică de cuplu și de familie, cu privire la creșterea sentimentului de fericire în cuplu. Bagajul personal Într-o ceartă, fiecare partener „pune pe masă” propriul istoric. Viața noastră emoțională începe încă din perioada prenatală și se dezvoltă treptat, odată cu crearea atașamentului, apoi cu primele experiențe legate de autonomie. Felul în care părinții ne privesc, rolul pe care îl avem în familie, așteptările pe care persoanele apropiate și le stabilesc în privința noastră, experie...

Există mai multe tipuri de cupluri în care unul dintre parteneri este narcisic. În situația clasică, el este dominant, iar ea este subordonată. Un alt caz se ascunde în expresia „în spatele fiecărui bărbat de succes, stă o femeie puternică”, unde partenera narcisică își împinge bărbatul de la spate. O formă rară este relația dintre un narcisic și un partener matur. Acest lucru nu este întâlnit frecvent pentru că o persoană cu o stimă de sine sănătoasă nu și-ar găsi locul în acest context. Cea mai grea de dizolvat formă a unui cuplu narcisic este coeziunea oral-narcisică, pentru că victima este atât de mândră de partenerul său încât își întărește propriul Eu prin grandoarea narcisicului. În articolul anterior am prezentat caracteristicile persoanelor cu tulburare de personalitate narcisică și am observat diferența dintre sănătate și patologie. Odată ce imaginea narcisicului devine clară, apare o întrebare firească: de ce unii oameni devin victime, pe când alții își văd de calea lor? ...

Înainte de a vorbi despre caracteristicile persoanelor narcisice trebuie să facem o diferență între comportamentele narcisice adecvate și tulburarea de personalitate narcisică. Există câteva situații în care faptul că o persoană se consideră superioară nu reprezintă neapărat un semn de îngrijorare. Atunci când oamenii sunt la volan, tind să se considere cei mai abili șoferi și îi discreditează pe ceilalți participanți la trafic. Efectul consumului de substanțe este frecvent acela că persoana în cauză se simte atotputernică. De asemenea, supremația pe care o simt șefii este un sentiment firesc.  Toate aceste manifestări ale grandorii sunt comportamente narcisice, care numai completate și de alte elemente pot duce la o tulburare. Egoistul se gândește exclusiv la avantajul personal și deși observă nevoile celorlalți nu le consideră demne de atenție. Chiar și așa, un asemenea comportament nu indică neapărat o tulburare. Egocentrismul, în schimb, este cel care trage un semn de alarm...

Securizant, anxios sau evitant? Majoritatea problemelor din cadrul relațiilor sunt legate reacții inadecvate și răspunsuri greșite. Teoria atașamentului a fost fondată începând cu anii `50 de John Bowbly și demonstrează că suntem programați să acționăm într-o anumită manieră, aceasta fiind determinată de comportamentul pe care l-a avut principala figură de atașament din viață noastră (o vom numi mamă).     Cele trei stiluri de atașament sunt securizant, anxios, evitant și sunt valabile strict în RELAȚIILE DE CUPLU, nu și în alte contexte sociale. SECURIZANT Acesta este primul tip de atașament și cel mai sănătos. O persoană securizantă devine un model pentru toate celelalte, deoarece este echilibrată, implicată și totodată independentă. Mamele disponibile și atente la nevoile copilului îl vor face pe acesta să fie securizant în relațiile pe care urmează să le aibă. O mamă de încredere crește un copil de încre...

Aceasta nu este numai o poveste de dragoste, ci o adevărată capodoperă psihologică, în care dansul relațional este văzut atât la suprafață (ce fac, ce simt și ce spun personajele), cât și la un nivel mult mai profund (ce îi determină să facă, să simtă sau să spună un anumit lucru). Cuplul este conturat cu îndemânare și grație pe tot parcursul romanului. Abordarea poveștii este o adevărată lecție de viață, iar intensitatea și profunzimea textului oferă aceeași senzație ca procesul terapeutic – ai scos din adancul minții tale răspunsul tuturor întrebărilor – ești gol. Ce înseamnă a iubi? Înseamnă a îți aminti că nu ești singurul care are o viață interioară. Cartea de față nu este un simplu roman de dragoste, ci este ecografia cuierului în care fiecare partener își atârnă problemele, trecutul, fricile și neputințele, apoi îl botează – relație amoroasă . Acest text este o comoară indiferent dacă ești într-o relație sau dacă încă n-ai habar ce este iubirea. Din păcate, recu...