Analiza tranzacțională este o metodă utilizată în psihoterapie și în psihologie organizațională, care a fost întemeiată de Eric Berne (1910-1970) și are la bază principii despre abandonarea scenariului infantil și dezvoltarea unei vieți afective adulte. Din această perspectivă, între vârsta de 6 și 11 ani, fiecare persoană se hotărăște ce fel de simțăminte se va strădui să trăiască. Până la acea vârstă, copilul a experimentat sentimente de furie, îndurerare, vinovăție, spaimă, inadecvare, îndreptățire, triumf și a observat cum reacționează cei din jurul lui. Familia a ignorat sau dezaprobat unele trăiri, pe când, pe altele le-a acceptat. Sentimentele acceptate sunt trăirea preferată a copilului și devin un reflex condiționat, care poate să persiste toată viața. În analiza tranzacțională, ele poartă denumirea de „cupoane”. Fiecare persoană poate detecta felul în care reacționează: „În familia mea, când apar probleme, ne simțim neîndreptățiți”, „În familia mea, când apar probleme, n