Ce sentiment colecționezi?

 

Analiza tranzacțională este o metodă utilizată în psihoterapie și în psihologie organizațională, care a fost întemeiată de Eric Berne (1910-1970) și are la bază principii despre abandonarea scenariului infantil și dezvoltarea unei vieți afective adulte.

Din această perspectivă, între vârsta de 6 și 11 ani, fiecare persoană se hotărăște ce fel de simțăminte se va strădui să trăiască. Până la acea vârstă, copilul a experimentat sentimente de furie, îndurerare, vinovăție, spaimă, inadecvare, îndreptățire, triumf și a observat cum reacționează cei din jurul lui. Familia a ignorat sau dezaprobat unele trăiri, pe când, pe altele le-a acceptat. Sentimentele acceptate sunt trăirea preferată a copilului și devin un reflex condiționat, care poate să persiste toată viața. În analiza tranzacțională, ele poartă denumirea de „cupoane”.

Fiecare persoană poate detecta felul în care reacționează: „În familia mea, când apar probleme, ne simțim neîndreptățiți”, „În familia mea, când apar probleme, ne simțim furioși”.

De cele mai multe ori oamenii afirmă că trăirea lor afectivă preferată este cea adecvată. Să presupunem că într-un grup de terapie, cineva ar relata un incident și ar zice „Firește că m-am simțit furios!”, colegii ar putea spune: „Eu m-aș fi simțit îndurerat”, „Eu m-aș fi simțit vinovat”, „Eu m-aș fi simțit speriat”, „Eu m-aș fi simțit neadecvat”. Fiecare este convins că reacția sa este cea firească, dar de fapt, nici una dintre ele nu este naturală. Toate sunt învățate în copilăria mică. Dacă ar fi avut alți părinți, cel care se simte furios, poate s-ar fi simțit îndurerat.

Mulți oameni sunt scandalizați de ideea că reacția lor nu este naturală: cei în ca căror familie se apelează la furie, probabil se înfurie, iar cei obișnuiți cu sentimentul de vinovăție, probabil se vor simți vinovați.

Când nu îi provoacă nimeni, unii oameni, colecționează sentimente „contrafăcute”, închipuindu-și provocări de tipul: „Vezi ce mi-ai făcut?”, „N-ai dreptul să îmi faci una ca asta!”.

Conform analizei tranzacționale, fiecare persoană decide la nivel inconștient, ceea ce vrea să obțină „într-o bună zi”, în schimbul trăirilor pe care le experimentează: Ce se întâmplă după ce faci multe fapte bune? Ce se întâmplă după ce înduri multă suferință? Ce poți obține cu vinovăția pe care ai adunat-o?

Printre exemplele din acest registru se numără oamenii cu scenariul „Să nu renunți la niciodată”, care suferă dintr-o cauză inexplicabilă de constipație.

Alergăm după diverse sentimente, care au efecte nocive asupra noastră. Primul pas pentru a ieși din cercul vicios al unei gândiri orientate către o recompensă falsă, este acela de a ne focaliza atenția pe comportamentul nostru.

MEMBRII FAMILIEI TALE CE SIMT, DE OBICEI, CÂND APARE O PROBLEMĂ?

CARE ESTE SENTIMENTUL CEL MAI FRECVENT PE CARE ÎL EXPERIMENTEZI ÎN URMA UNUI CONFLICT?

CE SENTIMENT COLECȚIONEZI?

CE OBȚII?

De ce este util să conștientizăm gândurile și tiparele disfuncționale care ne conduc viața? Ca să trăim „aici și acum”, nu „într-o bună zi”.

 

Articol realizat de Alessandra Gemeș

Bibliografie: Berne E. (2006), Ce spui după Bună ziua?, editura Trei