Treceți la conținutul principal

Sensul vieții - Viktor Frankl

 


Ce fel de căutare domină existența? Freud considera că viața este căutarea plăcerii, pe când Adler considera că este căutarea puterii. Viktor Frankl, părintele celei de-a treia școli vieneze de psihoterapie – logoterapia, a susținut că viață este căutarea sensului: sensul momentelor dificile, sensul muncii și sensul iubirii. Cartea sa, Omul în căutarea sensului vieții, apărută la editura Vellant, este o adevărată comoară literară, care îmbină experiența sa din lagărele de concentrare naziste cu elemente de psihologie, care conduc la nașterea unui nou curent. 

Ce este de făcut când omul nu vede la orizont motive suficiente pentru a trăi? Ce se întâmplă când lumea noastră interioară este cel mai aspru lagăr?

Fără a confunda principiul lui Frankl cu dependența de nefericire care predomină în societatea de astăzi, vă invit să privim mai presus de suferință. Ce se află dincolo de zidurile înalte între care ne desfășurăm activitățile de zi cu zi?

Există trei căi spre descoperirea sensului.

Prima este creația. Privim creația ca pe un scop mai înalt, pentru care ne stoarcem de propria suferință și o abandonam în pictură, scris sau muzică. Dar creația poate să fie și munca noastră. Activitățile zilnice pot fi geamandura de care să ne agățam atunci când suntem dezorientați în oceanul vieții.

A doua cale către descoperirea sensului este investirea în experiențe și contact social. Sensul poate fi însăși bunătatea, iubirea sau frumusețea.

Cea de-a treia cale, care este și cea salvatoare pentru omul aflat în deziluzie, este atitudinea față de propria suferință. Frankl știa că libertatea de a decide cum să răspundă suferinței sale îi aparținea lui și numai lui. Tocmai pentru că forma cea mai măreață a potențialului uman este transformarea unei tragedii în triumf, suferindul trebuie să pășească pe propria durere pentru a ajunge mai sus, nicidecum să se lase prăbușit.

Caracterul inevitabil al suferinței este un adevăr valabil pentru toți oamenii, dar numai acțiunile noastre ne determină statutul de învingător sau învins.

Să nu uităm că singurul lucru constant în viață este schimbarea. Învață lecția pe care ți-o dă suferința. Creează. Sau dacă simți că acum nu poți face toate acestea, fă acel pas, care pare simplu, dar aduce atâta lumină asupra ta și asupra celor de lângă tine, încât va reuși negreșit să topească toată suferința: lasă bunătatea și iubirea să-ți fie sens în viață.

Iar când te abați de la drum, gândește-te la asta: trăiește ca și cum ai mai trăit o dată, iar acțiunile tale sunt la fel de greșite precum cele pe care te pregătești să le faci acum. Fii mereu pregătit să te întorci la sensul tău suprem!

 

Articol scris de Alessandra Gemeș

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

"Învățăturile unei prostituate bătrâne către fiul său handicapat", Savatie Baștovoi

Este o carte care te schimbă și te motivează să fii un om Bun, nu doar un om în care numai Dumnezeu mai poate vedea ceva bun! Este o carte dură, o carte în care se oglindesc vieți diferite, dar asemănătoare din perspectiva greutăților. Este o carte care vorbește despre copiii instituționalizați, dar și despre îngrijitorii lor. „Subiectul acestui roman pornește de la o întîmplare reală petrecută într-un orfelinat din Moldova pe care mi-au povestit-o doi copii de acolo, deveniți personaje in roman. De copiii din orfelinate mă leagă o poveste de peste treizeci de ani. La redarea scenelor sensibile m-au ajutat și cei cincisprezece ani de comunicare cu oameni din penitenciare. A scrie despre cele văzute şi trăite împreună cu acești oameni respinși am considerat că este o datorie morală. E cea mai tulburătoare, poetică, veselă, tristă, frumoasă și urîtă carte a mea." - Savatie Baștovoi *J. F. Colosimo, Președintele Centrului Național al Cărții din Franța, aseamănă scrierea părintelui Sa...

Éric-Emmanuel Schmitt - pulbere magică de stele pe hârtie

Citim pentru a (ne) descoperi. Citim pentru a vedea mai clar lumea din exterior, căci în ea se reflectă lumea din interior. Citim pentru a ne vindeca și accepta, pentru a preveni și pentru a anticipa. Magia cuvintelor lui are puterea de a te face să te vezi mai clar, de a te determina să te cunoști mai bine și de a îți oferi curajul de a îți asuma cine ești. Prin toate acestea, va dispărea sentimentul că ești neînțeles. Pe data de 24 octombrie 2018, Librăria Humanitas Cișmigiu a găzduit lansarea romanului  „ Omul care vedea dincolo de chipuri” al lui Éric-Emmanuel Schmitt. Prezenţa scriitorului m-a tulburat. Priveam chipul în spatele căruia se născuseră gândurile creaţiei. Îl văzusem de multe ori cu ochii minţii pe  tatăl  nuvelei mele preferate ( „Cei doi domni din Bruxelles”) , a cărei temă sensibilă îmi aminteşte de pilda care spune că nu trebuie să ştie mâna stângă ce face mâna dreaptă, căci adevăratele fapte bune sunt cele neproducătoare de mândrie. ...