Ce fel de căutare domină existența?
Freud considera că viața este căutarea plăcerii, pe când Adler
considera că este căutarea puterii. Viktor Frankl, părintele celei de-a treia
școli vieneze de psihoterapie – logoterapia, a susținut că viață este căutarea
sensului: sensul momentelor dificile, sensul muncii și sensul iubirii. Cartea
sa, Omul în căutarea sensului vieții, apărută la editura Vellant,
este o adevărată comoară literară, care îmbină experiența sa din lagărele de
concentrare naziste cu elemente de psihologie, care conduc la nașterea unui nou
curent.
Ce este de făcut când omul nu vede la
orizont motive suficiente pentru a trăi? Ce se întâmplă când lumea noastră
interioară este cel mai aspru lagăr?
Fără a confunda principiul lui Frankl cu
dependența de nefericire care predomină în societatea de astăzi, vă invit să
privim mai presus de suferință. Ce se află dincolo de zidurile înalte între
care ne desfășurăm activitățile de zi cu zi?
Există trei căi spre descoperirea
sensului.
Prima este creația. Privim creația ca pe
un scop mai înalt, pentru care ne stoarcem de propria suferință și o abandonam
în pictură, scris sau muzică. Dar creația poate să fie și munca noastră.
Activitățile zilnice pot fi geamandura de care să ne agățam atunci când suntem
dezorientați în oceanul vieții.
A doua cale către descoperirea sensului
este investirea în experiențe și contact social. Sensul poate fi însăși
bunătatea, iubirea sau frumusețea.
Cea de-a treia cale, care este și cea
salvatoare pentru omul aflat în deziluzie, este atitudinea față de propria
suferință. Frankl știa că libertatea de a decide cum să răspundă suferinței
sale îi aparținea lui și numai lui. Tocmai pentru că forma cea mai măreață a
potențialului uman este transformarea unei tragedii în triumf, suferindul
trebuie să pășească pe propria durere pentru a ajunge mai sus, nicidecum să se
lase prăbușit.
Caracterul inevitabil al suferinței este
un adevăr valabil pentru toți oamenii, dar numai acțiunile noastre ne determină
statutul de învingător sau învins.
Să nu uităm că singurul lucru constant
în viață este schimbarea. Învață lecția pe care ți-o dă suferința. Creează. Sau
dacă simți că acum nu poți face toate acestea, fă acel pas, care pare simplu,
dar aduce atâta lumină asupra ta și asupra celor de lângă tine, încât va reuși
negreșit să topească toată suferința: lasă bunătatea și iubirea să-ți fie
sens în viață.
Iar când te abați de la drum, gândește-te la asta: trăiește ca și cum ai
mai trăit o dată, iar acțiunile tale sunt la fel de greșite precum cele pe care
te pregătești să le faci acum. Fii mereu pregătit să te întorci la sensul tău
suprem!
Articol scris de Alessandra Gemeș
Comentarii
Trimiteți un comentariu