Treceți la conținutul principal

„Ce se întâmplă în iubire”


Aceasta nu este numai o poveste de dragoste, ci o adevărată capodoperă psihologică, în care dansul relațional este văzut atât la suprafață (ce fac, ce simt și ce spun personajele), cât și la un nivel mult mai profund (ce îi determină să facă, să simtă sau să spună un anumit lucru).
Cuplul este conturat cu îndemânare și grație pe tot parcursul romanului. Abordarea poveștii este o adevărată lecție de viață, iar intensitatea și profunzimea textului oferă aceeași senzație ca procesul terapeutic – ai scos din adancul minții tale răspunsul tuturor întrebărilor – ești gol.
Ce înseamnă a iubi? Înseamnă a îți aminti că nu ești singurul care are o viață interioară.
Cartea de față nu este un simplu roman de dragoste, ci este ecografia cuierului în care fiecare partener își atârnă problemele, trecutul, fricile și neputințele, apoi îl boteazărelație amoroasă.
Acest text este o comoară indiferent dacă ești într-o relație sau dacă încă n-ai habar ce este iubirea.

Din păcate, recunoașterea faptului că e posibil să ne alimentăm din confuziile trecutului ca să forțăm o interpretare a ceea ce se întâmplă acum pare degradantă și destul de umilitoare: bineînțeles că ne dăm seama de diferența dintre partenerul nostru și un părinte dezamăgitor, dintre scurta întârziere a soțului și abandonul permanent al tatălui, dintre niște rufe murdare și un război civil.

Recomand Ce se întâmplă în iubire de Alain De Botton; editura Humanitas

Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată. (I Corinteni 13, 4-8)

Articol realizat de  Alessandra Gemeș

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Sensul vieții - Viktor Frankl

  Ce fel de căutare domină existența? Freud considera că viața este căutarea plăcerii, pe când Adler considera că este căutarea puterii. Viktor Frankl, părintele celei de-a treia școli vieneze de psihoterapie – logoterapia, a susținut că viață este căutarea sensului: sensul momentelor dificile, sensul muncii și sensul iubirii. Cartea sa,  Omul în căutarea sensului vieții , apărută la editura Vellant, este o adevărată comoară literară, care îmbină experiența sa din lagărele de concentrare naziste cu elemente de psihologie, care conduc la nașterea unui nou curent.  Ce este de făcut când omul nu vede la orizont motive suficiente pentru a trăi? Ce se întâmplă când lumea noastră interioară este cel mai aspru lagăr ? Fără a confunda principiul lui Frankl cu dependența de nefericire care predomină în societatea de astăzi, vă invit să privim mai presus de suferință. Ce se află dincolo de zidurile înalte între care ne desfășurăm activitățile de zi cu zi ? Există tr...

„Mamă, nu te mai răsti la mine”, de Jeannine Mik, Sandra Teml-Jetter

  „Mamă, nu te mai răsti la mine” , de Jeannine Mik, Sandra Teml-Jetter „Cartea aceasta spune răspicat: Trageți învățăminte din paginile mele! Conține numeroase îndemnuri, exemple, idei și exerciții care așteaptă să fie consultate de voi și, pe alocuri, completate prin propriile voastre experiențe materne. Ne-am bucura să știm că v-a devenit o însoțitoare credincioasă în materie de parenting.” Autoarele pun preț pe valoarea momentului prezent și vin în întâmpinarea părinților cu resursele necesare pentru a răspunde cu tandrețe copiilor, chiar și în momentele în care aceștia calcă pe butoanele care obișnuiau să producă furia.  Părinții au rolul unui lider, care prin propriul comportament oferă un exemplu, iar din acest motiv, numai dacă ei sunt bine, copiii vor învăța să fie bine. A oferi indicații nu este suficient: părintele conștient se așază astfel încât privirea lui și a copilului să fie la același nivel, admite întreaga gamă de emoții și învață să și le gestioneze – iar c...

"Învățăturile unei prostituate bătrâne către fiul său handicapat", Savatie Baștovoi

Este o carte care te schimbă și te motivează să fii un om Bun, nu doar un om în care numai Dumnezeu mai poate vedea ceva bun! Este o carte dură, o carte în care se oglindesc vieți diferite, dar asemănătoare din perspectiva greutăților. Este o carte care vorbește despre copiii instituționalizați, dar și despre îngrijitorii lor. „Subiectul acestui roman pornește de la o întîmplare reală petrecută într-un orfelinat din Moldova pe care mi-au povestit-o doi copii de acolo, deveniți personaje in roman. De copiii din orfelinate mă leagă o poveste de peste treizeci de ani. La redarea scenelor sensibile m-au ajutat și cei cincisprezece ani de comunicare cu oameni din penitenciare. A scrie despre cele văzute şi trăite împreună cu acești oameni respinși am considerat că este o datorie morală. E cea mai tulburătoare, poetică, veselă, tristă, frumoasă și urîtă carte a mea." - Savatie Baștovoi *J. F. Colosimo, Președintele Centrului Național al Cărții din Franța, aseamănă scrierea părintelui Sa...