Treceți la conținutul principal

Cum te poți vindeca de pe urma relației cu o mamă narcisică? Cum arată copilăria unui narcisic?

Motivul pentru care este de ajutor să vedem cum se manifestă o mamă narcisică este acela că înțelegând-o, fiica acesteia se va putea vindeca. Odată ce va înțelege că percepția asupra propriei persoane este numai o reflexie a modului în care mama sa o privea, va putea începe să își caute propria imagine în oglindă.

Fiicele mamelor narcisice devin perfecționiste sau autosabotare. În ciuda faptului că problemele interioare sunt aceleași (lipsa de încredere, dificultatea de a lua decizii, dependențe), se manifestă diferit.

Perfecționista merge pe principiul: Fac deci exist. Sunt apreciată pentru ceea ce fac, nu pentru ceea ce sunt. Din teama de a nu fi „ca mama”, perfecționistele nu acceptă să fie lăudate și nu știu să primească un compliment.

Autosabotoarea (subperformantă) are un stil de viață autodistructiv, trăiește în renunțare și are dependențe, cu scopul de a anestezia durerea. De obicei, autosabotoarele sunt cele care rămân singure sau caută un surogat de îngrijire (prieteni, iubit).

Karyl McBride, psiholog și autoarea cărții „Voi fi vreodată suficient de bună?”, prezintă 10 aspecte ale dinamicii relației mamă-fiică asociate cu narcisismul matern.

1     1.      Gândurile fiicei – Muncesc pentru dragoste, dar nu mă simt niciodată capabilă să o                        mulțumesc pe mama.

      2.      Mesajul pe care îl transmite mama non-verbal - Mai bine să arăți bine, decât să te simți bine. Mama își privește fiica precum ar fi prelungirea ei. Dacă fiica arată bine înseamnă că și mama arată bine.

      3.      Mama își percepe fiica precum o amenințare. Este geloasă și invidioasă pe ea.

      4.      Mama este interesată mai mult de nevoile ei decât de manifestările sănătoase ale sinelui fiicei.

      „Pe măsura ce cresc, copiii simt nevoia să experimenteze lucruri noi și învață să ia decizii legate de ceea ce le place si ceea ce nu le place. Mamele narcisice controlează interesele și activitățile copilului, astfel încât ele să se învârtă în jurul a ce i se pare mamei interesant. ”

      5.      Familia este controlată numai de mamă.

      6.      Mama este incapabilă de empatie.

      7.      Mama nu-și poate gestiona propriile sentimente.

      8.      Mama este critică și moralizatoare.

      9.      Mama își tratează fiica precum o prietena. 

      10.   În relația mamă-fiică nu există limite și intimitate.

 

Există 6 fețe ale narcisistului matern, clasificate în funcție de comportamentul pe care îl adoptă mama.

Extravertita extravagantă este remarcabilă și mereu în centrul atenției. De regulă, fiica disprețuiește farsa pe care observă că mama o joacă în societate.

Ambițioasa orientată spre realizări este mama mândră de note, care îi transmite fiicei că reușita depinde de ceea ce faci, nu de ceea ce ești. Atunci când fiica investește timp în obținerea unui obiectiv, mama nu este încurajatoare, întrucât acest gen de proiecte îi răpește din timpul pe care l-ar putea petrece împreună cu fiica ei. Cu toate acestea, dacă obiectivul este atins, mama este foarte mândră.

Din această atitudine fiica învață să se aștepte la sprijinul mamei numai în cazul unui succes colosal. Astfel se pun temeliile unei stime de sine scăzute și unei vieți orientate către realizări.

Psihosomatica manipulează prin boală. Unele fiice cred că îmbolnăvindu-se vor atrage atenția mamei și astfel vor lega prin boală o legătură. În aceste familii, se întâlnește frecvent fraza „Nu-i spune mamei, o vei face să sufere”.

Dependenta va atrage toată atenția cât timp consumul de substanțe continuă. Uneori, când un dependent reușește să se abțină, comportamentul narcisist dispare.

Deficienta emoțional este geloasă pe relația tată-fiică și se așteaptă să își rezolve problemele cot la cot cu fiica.

Nu uita motivul pentru care ești dispusă să investești timp și efort în acest demers. Scopul tău nu este acela de a îți critica părinții, ci de a îți îmbunătăți viața. Singurul mod prin care te poți ajuta atât pe tine, cât și pe mama ta este să faci tot ceea ce ea nu a putut face pentru tine.

Fie că ai fost crescută de o mamă narcisică sau vrei pur și simplu să te cunoști mai bine, poți răspunde la următoarele întrebări pe care le propune Karyl McBride:


De ce mă simt nedemnă de dragoste?

De ce nu mă simt niciodată suficient de bună?

De ce am mereu îndoieli legate de mine însămi?

 

Care sunt cele 10 lucruri pe care le-ai face dacă  te-ai considera „suficient” de bună? Fă-le!

 



Cum arată copilăria unui narcisic?

În copilărie, narcisicul de astăzi, fie a fost foarte răsfățat, fie ignorat. Astfel, a învățat că numai dacă este excepțional poate fi iubit și a dezvoltat o „adicție” pentru obținerea performanței.

Dorința obsesivă de admirație a narcisicului poate fi interpretată ca pe un strigăt după dragostea neprimită în copilărie.

Întrucât răsfățul știrbește independența, copilul nu reușește să își cunoască adevăratele talente și dorințe, părinții fiind cei care își satisfac propriile nevoi prin intermediul său. De multe ori, rana narcisică își are originea în presiunea de a avea succes pe care familia o pune asupra copilului.

Frecvent, băieții nu își exprimă emoțiile pentru că astfel ar putea arăta că nu sunt perfecți. Inhibarea sentimentelor pentru o perioadă lungă, poate conduce la blocarea lor și, drept urmare, la un nivel foarte scăzut de empatie.

Pentru a evita oferirea unei creșteri care facilitează dezvoltarea narcisismului, trebuie să ne împrietenim cu inteligența emoțională și să învățăm să folosim corect laudele. Numai prin adoptarea unor comportamente și atitudini benefice, putem crește un copil sănătos.


Articol realizat de Alessandra Gemeș

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Despre mine, Evenimente viitoare, Amintiri

     Despre mine      În anul 2022 am avut ocazia să organizez patru ediții ale cursului de (Auto)cunoaștere și dezvoltare personală . Acest lucru înseamnă cel puțin 40 de ore pe care le-am petrecut discutând despre emoții, în compania unor copii interesați (sau care au devenit interesați) de ceea ce înseamnă Binele - al nostru și al celorlalți. Acestor ore se adaugă timpul petrecut cu multă bucurie la atelierele despre valori, la cluburile de lectură și la sesiunile de consiliere individuală pentru familii și adulți.     Agenda pentru începutul anului următor este pregătită, iar înscrierile s-au deschis!      Am creat această pagină Web pentru a posta actualizările privind întâlnirile noastre, pe măsură ce sunt stabilite evenimente noi. Înscrierile se fac la adresa psihologie.urbană@gmail.com sau prin link-urile puse la dispoziție pe Facebook, la descrierea evenimentelor de pe pagina Psihologie Urbană.     Vă mulțumesc tuturor celor care mi-ați fost alături până acum și vă invit să

Sensul vieții - Viktor Frankl

  Ce fel de căutare domină existența? Freud considera că viața este căutarea plăcerii, pe când Adler considera că este căutarea puterii. Viktor Frankl, părintele celei de-a treia școli vieneze de psihoterapie – logoterapia, a susținut că viață este căutarea sensului: sensul momentelor dificile, sensul muncii și sensul iubirii. Cartea sa,  Omul în căutarea sensului vieții , apărută la editura Vellant, este o adevărată comoară literară, care îmbină experiența sa din lagărele de concentrare naziste cu elemente de psihologie, care conduc la nașterea unui nou curent.  Ce este de făcut când omul nu vede la orizont motive suficiente pentru a trăi? Ce se întâmplă când lumea noastră interioară este cel mai aspru lagăr ? Fără a confunda principiul lui Frankl cu dependența de nefericire care predomină în societatea de astăzi, vă invit să privim mai presus de suferință. Ce se află dincolo de zidurile înalte între care ne desfășurăm activitățile de zi cu zi ? Există trei căi spre descoperirea

Cum recunoaștem tulburarea de personalitate narcisică?

Înainte de a vorbi despre caracteristicile persoanelor narcisice trebuie să facem o diferență între comportamentele narcisice adecvate și tulburarea de personalitate narcisică. Există câteva situații în care faptul că o persoană se consideră superioară nu reprezintă neapărat un semn de îngrijorare. Atunci când oamenii sunt la volan, tind să se considere cei mai abili șoferi și îi discreditează pe ceilalți participanți la trafic. Efectul consumului de substanțe este frecvent acela că persoana în cauză se simte atotputernică. De asemenea, supremația pe care o simt șefii este un sentiment firesc.  Toate aceste manifestări ale grandorii sunt comportamente narcisice, care numai completate și de alte elemente pot duce la o tulburare. Egoistul se gândește exclusiv la avantajul personal și deși observă nevoile celorlalți nu le consideră demne de atenție. Chiar și așa, un asemenea comportament nu indică neapărat o tulburare. Egocentrismul, în schimb, este cel care trage un semn de alarmă. E