Le citim copiilor
basme? Păreri pro și contra
Decizia de a citi
copiilor poveștile clasice sau de a le evita stă în mâna părinților. Chiar dacă
specialiștii nu au ajuns la o concluzie clară cu privire la importanța
basmelor, sau din contră, cu privire la efectul lor negativ, este esențial
pentru un părinte să cunoască plusurile și minusurile care intervin în cadrul
lecturii basmelor celebre.
Psihanalistul Bruno
Bettelhem, specialist în psihologie infantilă, susține importanța basmelor
tradiționale întrucât prin intermediul poveștilor, într-adevăr dureroase, dar
care se termină cu bine, cei mici învață să își rezolve problemele interioare
inconștiente, acele dileme și conflicte pe care nu știu să le verbalizeze.
Mesajul poveștilor este
acela că lupta împotriva obstacolelor majore din viață este inevitabilă, dar
dacă nu ne speriem și înfruntăm toate problemele grele și neașteptate, uneori
chiar nemeritate, vom reuși să le stăpânim, iar în final să ieșim victorioși.
Basmele tradiționale vorbesc despre presiunile interne ale copilului (teama de
abandon, competivitatea dintre frați) într-un fel pe care acesta să îl
înțeleagă, oferindu-i soluții pentru a trece peste dificultăți presante.
Totuși,
lecțiile esențiale ale vieții pot să fie învățate și printr-o manieră
mai blândă.
În ultimii ani a apărut
un curent în zona de parenting, prin care părinții sunt încurajați să renunțe
să le citească copiilor povești sângeroase, cu teme apăsătoare (abandon,
moartea mamei) și să le înlocuiască cu povești non-agresive, a căror subiect nu
provoacă angoasă.
Printre motivele pentru
care se presupune că poveștile clasice ar trebui evitate se numără și faptul că
ele se încheie în momentul căsătoriei (ca și când nu ar mai urma nimic după
acest eveniment), viața femeilor se învârte în jurul treburilor casnice,
conceptul de fraternitate este denigrat, iar ideea că „cei doi au trăit
fericiți până la adânci bătrâneți” oferă o concepție greșită asupra vieții de
cuplu (normalitatea presupune și existența unor momente triste și tensionate,
însă aceste clipe nu provoacă neapărat ruptura cuplului, ci îl pot chiar suda).
VERSIUNEA ORIGINALĂ A
BASMELOR ȘI MESAJUL LOR PSIHOLOGIC
În ciuda faptului că
astăzi poveștile Disney sunt prezentate într-o manieră captivantă și magică,
textele originale nu au fost destinate copiilor, având numeroase scene de
violență și sexualitate. Cu toate că treptat, poveștile au fost modificate,
ajungând să mascheze scenele inadecvate, există în continuare detalii care
generează asocieri inconștiente.
Fiind de cele mai multe
ori nelipsite din viața copiilor, este esențial ca părinții să înțeleagă
mesajul psihologic din spatele poveștilor celebre.
ALBĂ CA ZĂPADA
În Albă ca zăpada, scrisă inițial de Frații Grimm (apărută în1812), mama vitregă încearcă (în zadar) să o omoare pe fată de 3 ori. Amănuntul peste care povestea Disney sare este acela că la nunta sa, Albă ca zăpada avea numai 7 ani.
De asemenea, modalitatea prin care mama vitregă este omorâtă, diferă de cea prezentată în celebrele ecranizări: regina cea rea primește niște pantofi de fier încălzit cu cărbuni și este obligată să danseze încălțată cu ei, la nunta fetei și a prințului, până va muri.
Un aspect important în dezvoltarea unui copil este acela al narcisimului, întrucât acesta trebuie să depășească această formă de concentrare pe sine. Consultarea oglinzii de către regină în privința valorii – adică a frumuseții – ei repetă vechiul motiv al lui Narcis care se iubea atât de mult pe el însuși, încât a fost distrus de dragostea de sine. Părintele narcisist se simte cel mai amenințat de creșterea copilului, deoarece asta înseamnă că el îmbătrânește.
Motivul pentru care personajele salvatoare din basme sunt atât de des vânătorii este acela că aceștia simbolizează putere și protecție. În legătură cu această reprezentare trebuie să luăm în considerare și fobia de animale, de care niciun copil nu este complet scutit. La un nivel mai profund, vânătorul ne salvează de pericolele emoțiilor violente – atât ale noastre, cât și ale celorlalți.
Piticii, niște bărbați în miniatură, simbolizează cele șapte zile ale săptămânii, pline de munci. Prin șederea la piticii harnici, Albă-ca-Zăpada învață rosturile acestei lumi a muncii. De asemenea, piticii simbolizează perioadă pre-adolescentină, întrucât ei sunt lipsiți de conflicte interioare și nu au nicio dorință de a evolua, fiind satisfăcuți de rutina din jurul lor. Povestea îi învață pe cei mici să nu le fie teamă de renunțarea la poziția infantilă, întrucât cei care rămân fixați în acest stadiu al dezvoltării nu vor cunoaște niciodată fericirea dragostei.
FRUMOASA DIN PĂDUREA
ADORMITĂ
În versiunea lui
Giambattista Basile (1566- 1632),
atunci când blestemul se îndeplinește și prințesa se înțeapă în fus, aceasta
cade într-un somn adânc. Întrucât tatăl său o părăsește și nimeni altcineva nu
îi poartă de grijă, este violată de regele din ținutul vecin. Prințesa naște
gemeni, iar într-o zi, unul dintre bebeluși, dorind să se hrănească, nimerește mâna mamei, îi smulge fusul din
deget și astfel ea se trezește. Soția regelui află de nașterea
băieților și cere să fie gătiți, însă bucătarul îi salvează și în cele din urmă
regina este cea care moare.
Dincolo de morala
evidentă ,aceea că în cele din urmă totul se termină cu bine, multe povești
ascund conotații sexuale fine, pe care mintea pură a copilului le percepe, dar
neînțelegându-le, le stochează undeva în minte, urmând să le acceseze când va
veni timpul.
Mesajul psihologic
central, conform psihologului Bruno Bettelheim, al Frumoasei din pădurea
adormită este acela că, în ciuda eforturilor părinților de a împiedica trezirea
sexuală a copilului, ea va avea loc neidoielnic. Atunci când Frumoasa atinge
maturitatea fizică și emoțională și este pregătită pentru dragoste, paravanul
de spini se transforma într-unul de flori, care se deschide pentru a îl primi
pe prinț. Mesajul implicit este același ca în multe alte basme: nu-ți face
griji și nu încerca să grăbești lucrurile – la vremea potrivită problema
imposibilă își va găsi rezolvarea, aproape de la sine.
De asemenea, somnul
adânc, face referire la debutul pubertății, când adolescenții se retrag în sine
și trec prin momente de lâncezeală și introvertire. După perioada de
inactivitate, adolescenții tind să „recupereze”, încercând să își demonstreze
feminitatea/masculinitatea.
Basmul Frumoasei din
pădurea adormită comunică simbolic faptul că după ce tinerii acumulează forța
necesară în solitudine trebuie să devină ei înșiși, abandonând siguranța
copilăriei, făcând față anxietății și oprind tendințele violente.
FRUMOASA ȘI BESTIA
Adevărata poveste
„Frumoasa și Bestia” se apropie destul de mult de povestea originală, scrisă de
Madame Gabrielle-Suzanne de Villeneuve (1695-
1755). Se bănuiește că a fost inspirată de un cuplu real - Pedro și
Catherine Gonsalvus. Pedro suferea de o afecțiune genetică rară, din cauza
căreia întregul său corp era acoperit cu păr gros. Deoarece oamenii erau
îngroziți, el a fost tratat în copilărie ca un animal. A fost ținut într-o
cușcă de fier și a fost hrănit cu carne crudă și mâncare pentru animale până
când regele Henric al II-lea al Franței i-a oferit o educație nobilă. După ce
regele Henric a murit, soția sa, Catherine de Medici, l-a căsătorit pe
Gonsalvus cu una dintre fetele de la Curte, numită întâmplător tot Catherine.
Deși Gonsalvus nu s-a transformat într-un prinț chipeș, relația lor a durat 40
de ani și au avut 7 copiii.
Basmul transmite ideea
că atașamentul copilei față de tatăl său este natural și sănătos, atâta timp
cât pe parcursul procesului de maturizare sentimentul se metamorfozează,
detașându-se de părinte și concentrându-se asupra iubitului.
Povestea Frumoasa și
bestia îi transmite copilului că temerile sale sunt rezultatul propriilor
gânduri, iar dacă inițial iubirea dintre un bărbat și o femeie i se pare
înfiorătoare, poate chiar animalică, în realitate, relația de cuplu dă naștere
celor mai mulțumitoare emoții, care contribuie la fericirea durabilă.
CENUȘĂREASA
Povestea
originală a apărut în secolul IX, în China, iar prima variantă europeană a fost
scirsă de Giambattista Basile în anul 1634. Numai în
Europa au fost găsite peste 500 de versiuni ale aceste povești! Cenușăreasa
este imaginea femeii din clasa de mijloc, care nu se mulțumește cu locul ei în
lume și devine dependentă de un bărbat puternic în speranța că el o va ridica
la un alt nivel socical.
Povestea Cenușăreasa ilustrează natura
devastatoare a geloziei distructive exprimate de un părinte față de copilul
său, dar și trăirile interioare ale unui copil în cadrul rivalității fraterne,
atunci când se simte inferior față de frații lui.
Pomul pe care
Cenușăreasa îl plantează pe mormântul mamei și pe care îl udă cu lacrimi
simbolizează faptul că amintirea idealizată a mamei din primii ani de viață,
atunci când este păstrată vie prin interiorizare, poate să ne sprijine, și
chiar o face, în cele mai grele momente. Jelirea mamei produce inclusiv o
evoluție interioară, fiind o imagine educativă pentru un copil care abia începe
să internalizeze ceea ce înseamnă părinții pentru el. Imaginea mamei va rămâne
veșnic neatinsă în sinea noastră, indiferent de ce se întâmplă în realitate.
Acestea sunt numai o parte dintre poveștile celebre care sunt nelipsite copilăriei
noastre. Ele au jucat întotdeauna un rol important în dezvoltarea
copiilor, învățându-i că binele învinge răul și că finalul este întotdeauna
unul fericit. Dincolo de firul narativ și de mesajele cu puternic impact
psihologic, toate ne îndeamnă la același lucru: Fiți fericiți!
Bibliografie: Psihanaliza basmelor de Bruno Bettelhem
Comentarii
Trimiteți un comentariu