Încă
din cele mai vechi timpuri s-a sesizat nevoia impetuoasă de a conduce. Această
artă, se numește astăzi leadership.
Dicționarul
explicativ al limbii române definește leadershipul ca pe o funcție, poziție de
lider, însă, în esență, acest termen înseamnă mult mai mult de atât. Leadershipul
poate fi considerat o artă, întrucât este nevoie de o serie deosebită de
abilități pentru a îl putea îndeplini. Așa cum susține și Daniel Goleman, scriitor,
psiholog și jurnalist de știință, leadershipul nu este dominare, ci arta
de a influența oamenii astfel încât să muncească pentru atingerea unui țel. Un
lider știe să motiveze grupul de oameni pe care îl are în subordine, în vederea
atingerii scopului dorit. Aceste lucruri presupun nevoia impetuoasă ca un
coordonator să dețină o inteligență interpersonală vastă.
Inteligența
emoțională este specifică oamenilor sociabili, empatici, care sunt buni
comunicatori și care sunt interesați de înțelegerea propriilor emoții. Stâlpii
inteligenței emoționale sunt autocunoașterea, autostăpânirea, motivația,
empatia și stăpânirea abilităților sociale. Atunci când luăm decizii, este
important și rolul emoțiilor. Daniel Goleman a precizat faptul că „legăturile
dintre nucleul amigdalian și neocortex sunt centrul luptelor sau al tratatelor de
cooperare dintre minte și suflet, dintre gând și sentiment”.
Este cunoscut faptul că
există mai multe tipuri de inteligență (inteligența lingvistică,
inteligența logico-matematică, inteligența spațială, inteligența muzicală,
inteligența chinestezică, inteligența interpersonală și inteligența
intrapersonală). Pornind de la această idee, autorul cărții „Inteligențe
multiple”, Howard Gardner, susține că „nu cantitatea de inteligență în sine
contează, ci modul în care diferite niveluri de inteligențe influențează în
cadrul unei situații sau sarcini diferite”.
În
ciuda faptului că astăzi există sute de cărți și conferințe pe despre leadership,
nu trebuie să uităm faptul că poziția de conducător a avut întotdeauna o
însemnătate foarte mare, influențând inclusiv istoria omenirii.
Marcus Aurelius și-a păstrat reputația de a fi liderul înțelept ideal pe care Platon l-a numit „rege filozof”. Împăratul roman a scris 10 reguli, valabile pentru fiecare persoană care dorește să devină un mare lider. O parte dintre aceste reguli sunt: „omenirea a fost menită să trăiască în armonie”, „evită judecățile rapide asupra acțiunilor altora”, „menține-ți autocontrolul”, „furia și durerea dăunează mai mult decât lucrurile care le provoacă”.
NU TE TEME DE SCHIMBARE!
Cartea scrisă de Spencer
Johnson, „Cine mi-a luat cașcavalul”, ilustrează prin intermediul unei povești,
diferența dintre atitudinea angajatului, pentru care este esențial confortul și
atitudinea unui lider, care este pregătit să riște și să se reinventeze, pentru
că știe că numai așa poate evolua. Cele patru personaje ale poveștii, cei doi
șoricei (Gonilă și Mirosilă) și cei doi omuleți (dl. Iepure și dl. Hohot),
mergeau zi de zi prin labirint până la Stația de Cașcaval C. Factorul care
schimbă întregul mers al lucrurilor este, un eveniment la care nu se așteptau,
terminarea cașcavalului. Personajele cu spirit antreprenorial, nu au stat prea
mult pe gânduri și s-au ambiționat să alerge prin labirint până vor găsi
cașcavalul. Ei au tras concluzia corectă, că dacă situația s-a schimbat,
trebuie să se schimbe și ei. În cazul celorlalți, nu s-a întâmplat același
lucru, întrucât ei s-au opus schimbării și au continuat să spere că va reapărea
cașcaval la Stația C. Cartea ne arată atât destinul celui care se considera
îndreptățit să primească măcar niște beneficii înainte să plece în căutarea
unui alt cașcaval, cât și a celui care nu voia să mai analizeze atât de mult
situația.
Cititorii se vor regăsi
în unul dintre personaje și își vor da cu siguranță seama dacă ei sunt
potriviți pentru postul de angajat sau pentru cel de antreprenor. Ambele
poziții sunt la fel de importante, în măsura în care sunt deținute de omul
potrivit, nu de persoana care și-ar dori să fie altundeva sau să facă altceva.
Morala poveștii este
evidentă, fiind presărată în multe paragrafe: „dacă nu te schimbi, se poate
întâmpla să te stingi”, „Ce ai face dacă nu ți-ar fi frică?”, „convingerile
vechi nu te conduc la Cașcavalul nou”.
Așa cum susține și
Anthony Robbins, în cartea sa intitulată „Puterea nemărginită”, „Puterea
supremă înseamnă abilitatea de a te adapta, de a te dezvolta, de a te
desfășura. Puterea nemărginită nu înseamnă că vei reuși întotdeauna sau că nu
vei da greș niciodată. Puterea nemărginită înseamnă doar să înveți din orice
experiență umană și să faci ca orice experiență să lucreze în avantajul tău”.
Articol realizat de Alessandra Gemeș
Comentarii
Trimiteți un comentariu