Inteligență, leadership și schimbare

 

Încă din cele mai vechi timpuri s-a sesizat nevoia impetuoasă de a conduce. Această artă, se numește astăzi leadership.

Dicționarul explicativ al limbii române definește leadershipul ca pe o funcție, poziție de lider, însă, în esență, acest termen înseamnă mult mai mult de atât. Leadershipul poate fi considerat o artă, întrucât este nevoie de o serie deosebită de abilități pentru a îl putea îndeplini. Așa cum susține și Daniel Goleman, scriitor, psiholog și jurnalist de știință, leadershipul nu este dominare, ci arta de a influența oamenii astfel încât să muncească pentru atingerea unui țel. Un lider știe să motiveze grupul de oameni pe care îl are în subordine, în vederea atingerii scopului dorit. Aceste lucruri presupun nevoia impetuoasă ca un coordonator să dețină o inteligență interpersonală vastă.

Inteligența emoțională este specifică oamenilor sociabili, empatici, care sunt buni comunicatori și care sunt interesați de înțelegerea propriilor emoții. Stâlpii inteligenței emoționale sunt autocunoașterea, autostăpânirea, motivația, empatia și stăpânirea abilităților sociale. Atunci când luăm decizii, este important și rolul emoțiilor. Daniel Goleman a precizat faptul că „legăturile dintre nucleul amigdalian și neocortex sunt centrul luptelor sau al tratatelor de cooperare dintre minte și suflet, dintre gând și sentiment”. 

Este cunoscut faptul că există mai multe tipuri de inteligență (inteligența lingvistică, inteligența logico-matematică, inteligența spațială, inteligența muzicală, inteligența chinestezică, inteligența interpersonală și inteligența intrapersonală). Pornind de la această idee, autorul cărții „Inteligențe multiple”, Howard Gardner, susține că „nu cantitatea de inteligență în sine contează, ci modul în care diferite niveluri de inteligențe influențează în cadrul unei situații sau sarcini diferite”.

În ciuda faptului că astăzi există sute de cărți și conferințe pe despre leadership, nu trebuie să uităm faptul că poziția de conducător a avut întotdeauna o însemnătate foarte mare, influențând inclusiv istoria omenirii.

Marcus Aurelius și-a păstrat reputația de a fi liderul înțelept ideal pe care Platon l-a numit „rege filozof”. Împăratul roman a scris 10 reguli, valabile pentru fiecare persoană care dorește să devină un mare lider. O parte dintre aceste reguli sunt: „omenirea a fost menită să trăiască în armonie”, „evită judecățile rapide asupra acțiunilor altora”, „menține-ți autocontrolul”, „furia și durerea dăunează mai mult decât lucrurile care le provoacă”.

NU TE TEME DE SCHIMBARE!

Cartea scrisă de Spencer Johnson, „Cine mi-a luat cașcavalul”, ilustrează prin intermediul unei povești, diferența dintre atitudinea angajatului, pentru care este esențial confortul și atitudinea unui lider, care este pregătit să riște și să se reinventeze, pentru că știe că numai așa poate evolua. Cele patru personaje ale poveștii, cei doi șoricei (Gonilă și Mirosilă) și cei doi omuleți (dl. Iepure și dl. Hohot), mergeau zi de zi prin labirint până la Stația de Cașcaval C. Factorul care schimbă întregul mers al lucrurilor este, un eveniment la care nu se așteptau, terminarea cașcavalului. Personajele cu spirit antreprenorial, nu au stat prea mult pe gânduri și s-au ambiționat să alerge prin labirint până vor găsi cașcavalul. Ei au tras concluzia corectă, că dacă situația s-a schimbat, trebuie să se schimbe și ei. În cazul celorlalți, nu s-a întâmplat același lucru, întrucât ei s-au opus schimbării și au continuat să spere că va reapărea cașcaval la Stația C. Cartea ne arată atât destinul celui care se considera îndreptățit să primească măcar niște beneficii înainte să plece în căutarea unui alt cașcaval, cât și a celui care nu voia să mai analizeze atât de mult situația.

Cititorii se vor regăsi în unul dintre personaje și își vor da cu siguranță seama dacă ei sunt potriviți pentru postul de angajat sau pentru cel de antreprenor. Ambele poziții sunt la fel de importante, în măsura în care sunt deținute de omul potrivit, nu de persoana care și-ar dori să fie altundeva sau să facă altceva.

Morala poveștii este evidentă, fiind presărată în multe paragrafe: „dacă nu te schimbi, se poate întâmpla să te stingi”, „Ce ai face dacă nu ți-ar fi frică?”, „convingerile vechi nu te conduc la Cașcavalul nou”.

Așa cum susține și Anthony Robbins, în cartea sa intitulată „Puterea nemărginită”, „Puterea supremă înseamnă abilitatea de a te adapta, de a te dezvolta, de a te desfășura. Puterea nemărginită nu înseamnă că vei reuși întotdeauna sau că nu vei da greș niciodată. Puterea nemărginită înseamnă doar să înveți din orice experiență umană și să faci ca orice experiență să lucreze în avantajul tău”.

Articol realizat de Alessandra Gemeș