Treceți la conținutul principal

Inteligență, leadership și schimbare

 


Încă din cele mai vechi timpuri s-a sesizat nevoia impetuoasă de a conduce. Această artă, se numește astăzi leadership.

Dicționarul explicativ al limbii române definește leadershipul ca pe o funcție, poziție de lider, însă, în esență, acest termen înseamnă mult mai mult de atât. Leadershipul poate fi considerat o artă, întrucât este nevoie de o serie deosebită de abilități pentru a îl putea îndeplini. Așa cum susține și Daniel Goleman, scriitor, psiholog și jurnalist de știință, leadershipul nu este dominare, ci arta de a influența oamenii astfel încât să muncească pentru atingerea unui țel. Un lider știe să motiveze grupul de oameni pe care îl are în subordine, în vederea atingerii scopului dorit. Aceste lucruri presupun nevoia impetuoasă ca un coordonator să dețină o inteligență interpersonală vastă.

Inteligența emoțională este specifică oamenilor sociabili, empatici, care sunt buni comunicatori și care sunt interesați de înțelegerea propriilor emoții. Stâlpii inteligenței emoționale sunt autocunoașterea, autostăpânirea, motivația, empatia și stăpânirea abilităților sociale. Atunci când luăm decizii, este important și rolul emoțiilor. Daniel Goleman a precizat faptul că „legăturile dintre nucleul amigdalian și neocortex sunt centrul luptelor sau al tratatelor de cooperare dintre minte și suflet, dintre gând și sentiment”. 


Este cunoscut faptul că există mai multe tipuri de inteligență (inteligența lingvistică, inteligența logico-matematică, inteligența spațială, inteligența muzicală, inteligența chinestezică, inteligența interpersonală și inteligența intrapersonală). Pornind de la această idee, autorul cărții „Inteligențe multiple”, Howard Gardner, susține că „nu cantitatea de inteligență în sine contează, ci modul în care diferite niveluri de inteligențe influențează în cadrul unei situații sau sarcini diferite”.

În ciuda faptului că astăzi există sute de cărți și conferințe pe despre leadership, nu trebuie să uităm faptul că poziția de conducător a avut întotdeauna o însemnătate foarte mare, influențând inclusiv istoria omenirii.

Marcus Aurelius și-a păstrat reputația de a fi liderul înțelept ideal pe care Platon l-a numit „rege filozof”. Împăratul roman a scris 10 reguli, valabile pentru fiecare persoană care dorește să devină un mare lider. O parte dintre aceste reguli sunt: „omenirea a fost menită să trăiască în armonie”, „evită judecățile rapide asupra acțiunilor altora”, „menține-ți autocontrolul”, „furia și durerea dăunează mai mult decât lucrurile care le provoacă”.


NU TE TEME DE SCHIMBARE!


Cartea scrisă de Spencer Johnson, „Cine mi-a luat cașcavalul”, ilustrează prin intermediul unei povești, diferența dintre atitudinea angajatului, pentru care este esențial confortul și atitudinea unui lider, care este pregătit să riște și să se reinventeze, pentru că știe că numai așa poate evolua. Cele patru personaje ale poveștii, cei doi șoricei (Gonilă și Mirosilă) și cei doi omuleți (dl. Iepure și dl. Hohot), mergeau zi de zi prin labirint până la Stația de Cașcaval C. Factorul care schimbă întregul mers al lucrurilor este, un eveniment la care nu se așteptau, terminarea cașcavalului. Personajele cu spirit antreprenorial, nu au stat prea mult pe gânduri și s-au ambiționat să alerge prin labirint până vor găsi cașcavalul. Ei au tras concluzia corectă, că dacă situația s-a schimbat, trebuie să se schimbe și ei. În cazul celorlalți, nu s-a întâmplat același lucru, întrucât ei s-au opus schimbării și au continuat să spere că va reapărea cașcaval la Stația C. Cartea ne arată atât destinul celui care se considera îndreptățit să primească măcar niște beneficii înainte să plece în căutarea unui alt cașcaval, cât și a celui care nu voia să mai analizeze atât de mult situația.

Cititorii se vor regăsi în unul dintre personaje și își vor da cu siguranță seama dacă ei sunt potriviți pentru postul de angajat sau pentru cel de antreprenor. Ambele poziții sunt la fel de importante, în măsura în care sunt deținute de omul potrivit, nu de persoana care și-ar dori să fie altundeva sau să facă altceva.

Morala poveștii este evidentă, fiind presărată în multe paragrafe: „dacă nu te schimbi, se poate întâmpla să te stingi”, „Ce ai face dacă nu ți-ar fi frică?”, „convingerile vechi nu te conduc la Cașcavalul nou”.


Așa cum susține și Anthony Robbins, în cartea sa intitulată „Puterea nemărginită”, „Puterea supremă înseamnă abilitatea de a te adapta, de a te dezvolta, de a te desfășura. Puterea nemărginită nu înseamnă că vei reuși întotdeauna sau că nu vei da greș niciodată. Puterea nemărginită înseamnă doar să înveți din orice experiență umană și să faci ca orice experiență să lucreze în avantajul tău”.


Articol realizat de Alessandra Gemeș

Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Sensul vieții - Viktor Frankl

  Ce fel de căutare domină existența? Freud considera că viața este căutarea plăcerii, pe când Adler considera că este căutarea puterii. Viktor Frankl, părintele celei de-a treia școli vieneze de psihoterapie – logoterapia, a susținut că viață este căutarea sensului: sensul momentelor dificile, sensul muncii și sensul iubirii. Cartea sa,  Omul în căutarea sensului vieții , apărută la editura Vellant, este o adevărată comoară literară, care îmbină experiența sa din lagărele de concentrare naziste cu elemente de psihologie, care conduc la nașterea unui nou curent.  Ce este de făcut când omul nu vede la orizont motive suficiente pentru a trăi? Ce se întâmplă când lumea noastră interioară este cel mai aspru lagăr ? Fără a confunda principiul lui Frankl cu dependența de nefericire care predomină în societatea de astăzi, vă invit să privim mai presus de suferință. Ce se află dincolo de zidurile înalte între care ne desfășurăm activitățile de zi cu zi ? Există tr...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

„Mamă, nu te mai răsti la mine”, de Jeannine Mik, Sandra Teml-Jetter

  „Mamă, nu te mai răsti la mine” , de Jeannine Mik, Sandra Teml-Jetter „Cartea aceasta spune răspicat: Trageți învățăminte din paginile mele! Conține numeroase îndemnuri, exemple, idei și exerciții care așteaptă să fie consultate de voi și, pe alocuri, completate prin propriile voastre experiențe materne. Ne-am bucura să știm că v-a devenit o însoțitoare credincioasă în materie de parenting.” Autoarele pun preț pe valoarea momentului prezent și vin în întâmpinarea părinților cu resursele necesare pentru a răspunde cu tandrețe copiilor, chiar și în momentele în care aceștia calcă pe butoanele care obișnuiau să producă furia.  Părinții au rolul unui lider, care prin propriul comportament oferă un exemplu, iar din acest motiv, numai dacă ei sunt bine, copiii vor învăța să fie bine. A oferi indicații nu este suficient: părintele conștient se așază astfel încât privirea lui și a copilului să fie la același nivel, admite întreaga gamă de emoții și învață să și le gestioneze – iar c...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Vrei ca relația ta de cuplu să fie o sursă de siguranță și totodată de vitalitate?

  „Cum să ne dezvoltăm și să fim fericiți în cuplu”, de Felicitas Römer Sunteți curioși să aflați rețeta pe care psihologii o propun pentru obținerea fericirii în cuplu? Vreți să știți cum să transformați relația în sursa dumneavoastră de siguranță și totodată de vitalitate? Cartea „Cum să ne dezvoltăm și să fim fericiți în cuplu”, apărută la Editura Trei, prezintă soluțiile concrete și bazate pe rezultatele unor cercetări recente, ale autoarei Felicitas Römer, specialistă în psihoterapia sistemică de cuplu și de familie, cu privire la creșterea sentimentului de fericire în cuplu. Bagajul personal Într-o ceartă, fiecare partener „pune pe masă” propriul istoric. Viața noastră emoțională începe încă din perioada prenatală și se dezvoltă treptat, odată cu crearea atașamentului, apoi cu primele experiențe legate de autonomie. Felul în care părinții ne privesc, rolul pe care îl avem în familie, așteptările pe care persoanele apropiate și le stabilesc în privința noastră, experie...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe